Cuantumul cautiunii si accesul liber la justitie
Solutionarea unor cereri avand ca obiect, spre exemplu, suspendarea executarii unui act administrativ fiscal sau a executarii silite este conditionata de instituirea obligatiei de consemnare a unei sume de bani cu titlu de cautiune, așa cum este stipulat in art. 215 alin. 2 din Codul de procedura fiscala sau in art. 403 alin. 4 și art. 723^1 alin. 2 din Codul de procedura civila.
Prin aceasta conditionare a dreptului de a obtine o cercetare pe fond a unei cereri de catre o instanta independenta și impartiala se creeaza in fapt premizele unei limitari a dreptului la acces la o instanta, drept garantat de art. 21 din Constitutie și de art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Cu privire la garantarea dreptului de acces la un tribunal, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a aratat in mod constant ca acesta nu este unul absolut, existand loc pentru restrangeri admise implicit, impunand, prin insași natura lui, existenta unor reglementari din partea statului in functie de nevoile și resursele comunitatii.
Statul dispune de o anumita marja de apreciere in ceea ce privește limitarea accesului la o instanta, insa in jurisprudenta constanta a CEDO, s-a subliniat faptul ca in masura in care restrang accesul individului la un tribunal astfel incat acest sa fie afectat in substanta lui, limitele impuse sunt incompatibile cu dispozitiile art. 6 paragraful 1.
Continuandu-și rationamentul, CEDO a stabilit ca efectivitatea dreptului de acces la un tribunal impune ca exercitiul lui sa nu fie afectat de obstacole sau impedimente de drept sau de fapt care ar putea sa puna in discutie insași substanta sa. Un astfel de impediment il constituie chiar fixarea unui cuantum excesiv al sumei ce se impune a fi avansata, potrivit legislatiei nationale, pentru formularea unei cereri in justitie, cand cel care intentioneaza sa o exercite este lipsit de mijloace financiare concrete in acest sens.
Admitand ca restrictionarea accesului la justitie prin instituirea obligatiei de plata a unei sume de bani cu titlu de cautiune, stabilita proportional cu valoarea bunului care face obiectul cererii adresate instantei, urmarește un scop legitim (protejarea drepturilor creditorului), din cauza unui eventual cuantum excesiv al sumei ce trebuie platite cu titlu de cautiune și in raport de circumstantele concrete care particularizeaza situatia debitorului, aceasta obligatie impiedica, in fapt, debitorul sa obtina analizarea cererii sale de catre instanta, aducand atingere insași substantei dreptului recunoscut de lege.
In concluzie, stabilirea unui cuantum excesiv al cautiunii este de natura sa impiedice accesul liber la justitie protejat de dispozitiile art. 21 din Constitutie și de art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.